La mulți ani, Daniel Vulcu (13.06.2017)

Daniel Vulcu este Director General Manager la Teatrul Regina Maria din Oradea.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

POZE: Patapievici la Oradea – 11 iunie 2017

Această galerie conține 21 de fotografii.

Galerie | Lasă un comentariu

11 iunie 2017 – Humanitas Oradea

http://www.facebook.com/events/132225747348098

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

10 iunie 2017 – Un cvartet de idei

Sîmbătă, 10 iunie 2017, ora 19.00 – Teatrul Regia Maria

Un cvartet de idei: „… și despre privilegii“

Participă:

Ioana Pârvulescu
Călin Andrei Mihăilescu
Horia Roman Patapievici
Andrei Vieru

http://musicopen.ro

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Mihai Maci: Eșecul Coaliției pentru Familie

„La felul în care stau lucrurile acum, personal cred că demersul Coaliţiei pentru Familie va eşua. Şi va eşua tocmai pentru că va reuşi. Vom avea paragraful respectiv în Constituţie, homosexualii nu vor avea parte de recunoaşterea simbolică la care aspiră, dar, în rest, lucrurile vor rămâne la fel: familiştii vor veni acasă, adulterinii se vor duce la amante, libertinii vor profita de plăcerile vieţii, iar tinerii vor visa la fructul oprit. Ce s-a realizat de fapt? O unanimitate artificială, căci iluzorie. Să fim serioşi, cu sau fără Constituţie, toată lumea ştie ce înseamnă familie iar “familia tradiţională” nu e în nici un fel de primejdie (cu atât mai mult cu cât e în bună măsură imaginată). Întrebarea e alta: combatanţii vor rămâne împreună (pentru o nouă cauză – la fel de vrednică precum aceasta) sau se vor împrăştia, eventual războí (căci ceea ce-i desparte e cel puţin la fel de masiv ca ceea ce-i adună)? În primul caz n-ar fi exclus să ne trezim cu o “Coaliţie pentru România” care să ocupe locul vid al unui partid de dreapta, naţionalist, “tradiţionalist” şi cu tentă religioasă (deşi nu e prea clar de care culoare confesională) – un mic pui local al partidelor de inspiraţie moscovită. S-ar putea chiar să aibă un un oarecare succes în primă fază, căci dezamăgirea modernizării eşuate încă odată (după 1989) îi face oameni nu doar nostalgici, ci şi idealişti şi purişti în nostalgiile lor. Şi dacă va reuşi ce se va întâmpla? Vor încerca să introducă o sharia creştină pe care, după obiceiul locului, oamenii fie o vor ocoli, văzându-şi de ale lor (inclusiv de micile aranjamente amoroase), fie o vor lăsa în urmă, părăsind masiv ţara. Definirea familiei, taxa pe celibat şi alte asemenea nu numesc nimic din situaţia reală a României şi nu răspund nici uneia din problemele ei. Deficitul demografic, la fel ca abandonul copiilor, sunt probleme majore, dar, în mod cert, nu aceasta e calea de-a le rezolva. Homosexualul dinlăuntru şi politically correctness-ul de afară pot fi decretaţi de trei ori pe zi “duşmani naţionali”, dar lupta împotriva lor nu crează nici prosperitate, nici moralitate. Aşa că, din punctul meu de vedere, mai devreme sau mai târziu această întreprindere va sfârşi într-un eşec pe măsura iluziilor care-au purat-o spre acest (mărunt) triumf.

Iar familia Coaliţiei pentru Familie se va certa şi se va destrăma lăsându-şi – încă odată – orfani clienţii apelurilor la reformă morală.”

http://www.contributors.ro/editorial/esecul-coalitiei-pentru-familie

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Ioan F. Pop: Fenomenologia nimicului

„Nimicul este „gradul zero al fiinţării”. Apariţia vieţii a fost cel mai mare accident al inexistenţei. Nimicul nu se aştepta să fie. Omul este supremul elogiu adus nimicului. Floarea pusă pe mormîntul naşterii ex nihilo. Prin om, nimicul a fost dus la apogeu. A fost proiectat în luciul propriului coşmar. Nimicul nu există în sine. El există doar în raport cu ceva. Dacă ar exista doar nimicul, el nu ar exista. Nimicul are de unde să de-vină tocmai pentru că nu este încă ceva. Conceptul de nimic ne ajută să gîndim logic (precum zeroul în matematică) nu doar ceea ce nu există, ci şi esenţa existenţialităţii. Plinul poate fi înţeles mai bine nu doar prin ceea ce îi este specific, ci şi prin golul său. Fiinţa se dezvăluie prin umbra ne-fiinţei sale, prin ceea ce lasă loc de-venirii. Prin faptul că lumea poate exista chiar şi din nimic, acesta poate deveni indirect o cauză a lumii. Una care face ca, prin non-datul său impasibil, ceva să poată fi chiar din propria sa in-existare. La o aşa mărime a nimicului (cînd nu exista decît prezenţa lui) trebuia contrapusă o fiinţă infinită în posibilităţile existenţei sale. Dumnezeu ia din imensitatea nimicului puţinătatea fiinţării. „Dumnezeu este opoziția la nimic prin medierea ființei”, după cum se spune în Cartea celor 24 de filosofi. E greu de imaginat o lume creată care să nu fi fost, ab initio, nimic. Pentru că, dacă era ceva, nu mai trebuia creată. Existenţa însăşi este reverberaţia continuă a faptului (existent) de a fi. Miracolul adus pe altarul unei priviri cuprinzătoare, a unui cuvînt care spune totul pentru că, aparent, nu spune nimic. „Nimic nu dovedeşte că sîntem mai mult decît nimic” (E. Cioran). Numai că dovada acestui fapt e însuşi spectacolul existenţei. Toată existenţa este o imensă reverenţă făcută nimicului.”

http://www.contributors.ro/cultura/fenomenologia-nimicului

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Nuferi – Cetatea Oradea

Această galerie conține 8 fotografii.

Galerie | 1 comentariu