„În bună măsură aceasta e şcoala noastră: ea nu valorizează talentul fiecaruia, ci conformismul tuturor. Ceea ce li se cere, deopotrivă elevilor şi profesorilor, nu e să fie ei înşişi şi să crească, ci să se supună cu smerenie, “căci toată stăpânirea lumească, de Sus e”. E interesant şi faptul că oriunde ne uităm în lume şi vedem un protest, acesta ne revoltă. E anarhie, e comunism! Cum se poate ca oamenii să iasă din rând şi să strige că nu vor, nu acceptă şi că le trebuie altceva? Cum se poate să spună altceva decât “poezia” oficială? Se întâmplă ca nici nouă să nu ne placă această poezie, dar soluţia nu e să te opreşti, şi cu atât mai puţin să strigi, ci – dimpotrivă – să o reciţi mai însufleţit, cu lacrimi în ochi. Până când fonfăitul cu ochii mijiţi te pierde în turmă şi nu (mai) e atent la tine. Atunci e ocazia – unică a – vieţii tale: atunci poţi scăpa, atunci poţi fugi. Pentru mulţi (foarte mulţi) dintre noi realizarea nu constă în a face ceva aici, ci în a pleca de de aici. Asta e lecţia şcolii şi a examenelor proaste.
Dacă înţelegem asta, vom înţelege şi rostul adevăratelor examene.”
http://www.contributors.ro/editorial/la-ce-sunt-bune-examenele
Oradea Culturala 