“Simbolismul Centrului se fundamentează pe ideea că lumea înconjurătoare este un microcosmos organizat. În afara acestui spațiu este domeniul necunoscutului, neformatului, uneori este asociat haosului. [Mircea Eliade, Imagini, simboluri, Humaitas, Bucureşti, 1994, p. 46] […]
În Lion King, miza relației dintre Simba și Centrul pe care odinioară, forțat de împrejurări, l-a părăsit, dă greutate și sens încărcăturii dramatice a întregii povestiri.
Filmul Călăuza (1979) de Andrei Tarkovski ne propune de asemenea un spațiu structurat de simbolismul Centrului. Fascinanta Zonă îngrădită și păzită de militari ascunde dincolo de gardurile de sîrmă ghimpată o realitate pe care cei trei eroi ai filmului doresc să o cunoască într-o experiență directă, pe care o intuiesc a fi cu totul neobișnuită. În interiorul Zonei există o cameră, destinația finală a celor trei călători; este camera unde dorințele devin realitate, loc al revelării hierofanice a adevăratelor aspirații umane, ale cunoașterii de sine nemediate de șabloane formale. Scena din partea finală, în care cei trei tovarăși sunt înfățișați într-o cameră odihnindu-se pe podea, filmată de o cameră statică, în care doar unul dintre personaje mai aruncă din cînd în cînd o pietricică în apa scursă pe culoar, ne sugerează o viață regăsită în Centru, dobîndirea acelei stări de neînchipuită liniște și sfîntă capitulare în fața misterului ce se dorește a fi descoperit dincolo de cele mai pure aspirații omenești.” (p. 112-114)
Oradea Culturala 