Sacrul prin film (3)

Sacrul prin film: o abordare simbolică a discursului teologic în cinematografie – Dionis Bodiu, Editura Ratio et Revelatio, Oradea, 2018, 177 p.

“Lynden insistă pe un aspect al analizei discursului cinematografic care a fost insuficient documentat de către critica de specialitate de pînă la el, cel al experienței vizionării unui film. Filmele nu sunt receptate în același fel de către generații diferite, în contexte socio-culturale diferite. Uneori impresiile aceleiași persoane diferă de la o vizionare la alta a aceluiași film. Acesta înseamnă că, așa cum o analiză pertinentă a unui fenomen religios nu poate ocoli observarea actului închinării ca expresie a sistemului de credințe ce îl fundamentează, nici studiul cinematografic nu are voie să ignore experiența vizionării. Este tocmai acesta, actul vizionării unui film, cel care scoate în evidență funcția religioasă a filmului. El poate să îi adune pe oameni împreună – de pildă, la o vizionare între prieteni, cu popcorn și cu discuții pe marginea filmelor – și să modeleze ritualuri comunitare. Replici celebre din filme ajung să definească identități de grup; în lumea vestică, fanii unor filme înființează societăți și organizații care au ca scop păstrarea în conștiința publică a unor elemente care țin de o anumită lume din film sau de semnificații asociate unei producții cinematografice cu impact în rîndurile iubitorilor de cinema (de exemplu Star Wars, Lord of the Rings, Matrix sau Pirates of the Caribbean).” (p. 72-73)

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s