„Principalele caracteristici ale omului de lângă şef sunt: loialitatea absolută (“cu mine urci; cu mine cazi”), discreţia (“doar noi ştim, şi dacă vorbeşte unul, acela nu sunt eu”), viteza de reacţie (“l-ai ghicit”), capacitatea de dismulare (“nu trebuie să /se/ vadă nimic”) şi abilitatea de-a negocia, eventual fără cuvinte (“vă înţelegeţi”). Omul şefului trebuie să aibă instinctul momentului în care e solemn sau e vulgar, în care e bădăran sau e umil, în care vorbeşte sau în care tace, în care rămâne sau în care pleacă, în care înţelege sau în care “face pe prostul”. Şi, bineînţeles, trebuie să fie disponibil oricând, la orice apel al şefului. În felul acesta, şeful, secretara şi şoferul ajung să alcătuiască un trio perfect, cel puţin la fel de trainic precum familia efectivă. Dacă se întâmplă, secretara poate lua locul “doamnei”, iar şoferul pe cel al şefului. În lumea lui care-pe-care eşti mort dacă nu te poţi baza pe “oameni de încredere”, iar aceştia sunt: secretara, şoferul, familia, rudele şi clienţii.”
http://www.contributors.ro/editorial/despre-secretare-si-soferi
Oradea Culturala 