Ioan F. Pop: Mic exerciţiu hermeneutic al prostiei cu doctorat

„Prostia este dominatoare, tinde să subjuge orice diferenţă, pe cînd inteligenţa este mai conciliantă, tolerează orice contrarietate. Impostura este calea regală a prostiei, varianta ei tare, triumful ei malefic. Visul prostului este acela de a deveni impostor cu diplomă, cu grade universitare, cu împieptoşări academice, cu îmburicări demonice. Prostul nu vrea să audă decît ceea ce ştie. Problema e că nu ştie nimic. Evident, acest fapt nu este o piedică în calea… realizării. Dimpotrivă, transformă prostia în prodigiu… Dintre toate specimenele de proşti, cel mai nesuferit este prostul deştept. Cel care ştie sigur că ştie tot, că poate orice, că nimic nu se opune în calea triumfală a imbecilităţii lui. Cel care reuşeşte cu neajunsurile cu care chiar şi un geniu s-ar rata. Mai nou, prostia deşteaptă începe de la doctorat în sus, perorînd în amvonul tuturor intereselor meschine.”

http://www.contributors.ro/editorial/mic-exercitiu-hermeneutic-al-prostiei-cu-doctorat

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s