Alin Cristea: Replică articolelor lui Andrei Șandor din 23 şi 24 ianuarie 2016 despre Protestul de la Oradea din 23 ianuarie

Prezent la Protestul de la Oradea din 23 ianuarie 2016, dar nu știu cît din cele două ore (o parte din poze sînt înainte de începerea evenimentului) și mai ales la ce nivel de percepere a evenimentului, Andrei Șandor a scris două articole pe Bihor Știri:

Enoriași, lideri bisericești și politicieni la mitingul orădean împotriva așa ziselor abuzuri ale Norvegiei împotriva familiilor de români (FOTO/VIDEO)

Săraca familie Bodnariu!

Din nefericire, cele două articole, prin construcția ideatică și prin formulele folosite, indică aceeași neatenție și pripeală dovedite și anul trecut, în martie, în articolul „Cum a fost semi-pervertit Marșul pentru Viață de la Oradea” căruia i-am dat replică în 8 puncte atunci:

Alin Cristea: Replică articolului lui Andrei Șandor, intitulat „Cum a fost semi-pervertit Marșul pentru Viață de la Oradea”

De asemenea, am mai scris atunci o replică în 4 puncte la adresa unui alt jurnalist orădean, care a oferit informații eronate despre eveniment:

Alin Cristea: Replică articolului lui Vasilică Ichim, intitulat „De la Casa de Cultură la Maternitate – Marş pentru copiii nenăscuți”

1.

Anul acesta Andrei Șandor s-a „remarcat” prin cifra uimitor de mică referitoare la participanţii la Protestul de la Oradea: „Peste 1.000 de oameni”.

Vasile Gabrian (Editura Casa Cărții) i-a atras atenția asupra cifrei eronate.

După 3 ore, Andrei Șandor a corectat, avînd ca răspuns următoarea replică: „Aveti dreptate: dintr-o eroare am trecut 1.000, dar intentia a fost 2.000. Se corecteaza. Multumesc pentru interes!”

Andrei Şandor nu şi-a cerut scuze pentru cititorilor pentru dezinformare.

protest-23ian2016

2.

Apar însă „scuze” într-o formulă de-a dreptul stupidă, folosită în al doilea articol: „Scuzați-mă, dar dacă baptiștii și penticostalii nu îndoctrinează, atunci nimeni pe lumea asta!”

Asta da gogomănie! Ia te uite unde stătea… îndoctrinarea!

La baptişti şi penticostali!

Nu la naziști, nici la comuniști, nu la Ku Klux Klan, nici la mișcarea New Age.

NU! Îndoctrinarea era mult mai aproape de Andrei Șandor.

De ce s-o fi referit la toată… lumea asta?

Oare să se fi referit la lumea religioasă?

Atunci mă întreb cum de Andrei Șandor a uitat de-a binelea „îndoctrinarea” islamiștilor.

Sau a hindușilor!

Să nu fi văzut prin filme cît de „îndoctrinați” sînt… budiștii?

No bine, am mers prea departe în… „lumea asta”.

Dacă rămînem doar în perimetrul religios creştin, să nu ştie oare Andrei Şandor cît de „îndoctrinați” sînt martorii lui Iehova (unul dintre cele 18 culte recunoscute de stat)?

Și oare să fi uitat ce metode de „îndoctrinare” au folosit catolicii în istoria lor peste tot în… „lumea asta”?

Cînd se referă la baptiști și penticostali, Andrei Șandor se gîndeşte la cei din Oradea, la cei din România sau la cei din… „lumea asta”?

Indiferent de „nivelul” la care gîndeşte, se pare că tocmai Andrei Şandor suferă de „îndoctrinare”!… Sau cel puțin de inconsistență ideatică în exprimarea verbală.

Ar trebui să știe mai multe despre baptiștii și penticostalii din Oradea, care este cel mai important centru al evanghelicilor din România. De aceea contează NUMĂRUL celor care au fost la protest sîmbătă.

Dar este suficient să dau un citat ca să priceapă ORICINE ce gafă a făcut jurnalistul cînd a formulat o astfel de gogomănie.

Filozoful englez John Locke (1632-1704) scria: „Baptiștii au fost primii care au propus lumii libertatea religioasă deplină; libertatea adevărată și dreaptă, libertatea egală și imparțială.”

În anul 1612, pastorul baptist Thomas Helwys îi scria regelui Angliei Iacob I:

„Regele este un om muritor, şi nu Dumnezeu; de aceea nu are nicio putere asupra sufletelor nemuritoare ale supușilor săi… Religia este o problemă între om și Dumnezeu. Lăsați-i să fie eretici, turci, evrei sau orice altceva. Regele nu va răspunde în locul lor înaintea lui Dumnezeu. De aceea, regele nici nu poate fi judecător între Dumnezeu și om.”

Aşadar, precum se formulează în Preambulul Statutului de organizare și funcționare a Cultului Baptist – Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 59 din 25/01/2008, „baptiştii consideră că libertatea religioasă este inalienabilă şi irevocabilă şi că nicio altă libertate nu este în siguranţă acolo unde nu există libertate religioasă”.

Conducerea Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România ar trebui să reacționeze public la afirmația gogonată a jurnalistului Andrei Șandor, care, dacă va continua cu astfel de afirmații, riscă să fie amendat într-o zi pentru declaraţii discriminatorii, precum a pățit Gigi Becali.

Celor interesaţi să afle cîte ceva despre figuri celebre ale baptiştilor din… „lumea asta”, le recomand o lectură ușoară, dar foarte utilă – cartea Baptişti celebri, de Ionel Tuţac

Lipseşte însă o figură celebră de origine română: Iosif Ţon, cunoscut de români ca „pastorul de la Europa Liberă”. Timp de mai mulți ani, mesajele sale (religioase) la Radio Europa Liberă au adus speranță multor români în anii grei ai dictaturii comuniste.

Nu doar că Iosif Țon a fost și este în continuare cea mai notorie instituție a baptiștilor români, dar este cea mai importantă figură din istoria evanghelicilor români (baptiști, penticostali, creștini după Evanghelie).

Numele lui Iosif Țon se leagă de Biserica Baptistă Emanuel din Oradea, unde a fost pastor, dar și de inițierea unor proiecte ample din urbea bihoreană, precum Universitatea Emanuel, Radio Vocea Evangheliei, Societatea Misionară Română, Editura Cartea Creştină.

Istoricul Dorin Dobrincu (care a fost director general al Arhivelor Naționale ale României în perioada 2007 – 2012 şi coordonator al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, pe baza Raportului Final președintele Traian Băsescu condamnînd comunismul în Parlament) îl numeşte pe Iosif Ţon “cel mai vocal dintre evanghelicii români opozanți ai comunismului”.

Nu intru acum în detalii, Andrei Șandor se poate interesa DE CE a fost numit Iosif Țon astfel de un istoric important al României contemporane.

Nu știu ca Iosif Țon să se afle în rîndul cetățenilor de onoare ai orașului Oradea.

Ar trebui să-i crape obrazul de rușine jurnalistului orădean pentru afirmația sa neghioabă.

Nu există, la nivel național (sau regional), Biserica Baptistă sau Biserica Penticostală, precum există Biserica Ortodoxă sau Biserica Catolică.

Mișcarea baptistă și Miscarea penticostală pun accent pe autonomia bisericii locale.

Mărturisirea de credință a baptiștilor din România precizează clar: Nu recunoaştem grade ierarhice.

3.

Măcar din respect pentru figura măreață a baptistului (orădean) Iosif Țon și tot ar fi trebuit ca în grupajul de 40 de fotografii de la protestul de sîmbătă să există măcar o imagine cu președintele Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România, care a participat la protest și a avut un discurs consistent.

Grupajul de fotografii (din primul articol) este dezechilibrat, existînd circa 30 de imagini cu gloata, 10 imagini cu persoane separat, 7 cu figuri publice și UNA cu… organizatorii. Mai exact, cu președintele Comunității Penticostale Oradea și președintele Comunității Baptiste Oradea.

Episcopul greco-catolic Virgil Bercea nu apare nici el prea mult, cam în două imagini.

3

Grupajul de 64 de imagini de pe eBihoreanul e mult mai echilibrat și are, spre deosebire de cel al lui Andrei Șandor, și imagini de la momentul final cu lansarea baloanelor colorate.

4.

Nu doar grupajul vizual e dezechilibrat, ci și construcția articolului lui Andrei Șandor din 23 ianuarie.

E vizibilă predilecția jurnaliștilor orădeni pentru figurile… vizibile! (A se citi: pe care le știu ei mai bine)

Anul trecut scriam: Jurnaliștii orădeni sînt… roboței? Că și Andrei Șandor tot pe aceeiași trei, din mulțimea de 200 de persoane, îi remarcă: „episcopul romano-catolic Bocskei Laszlo”, „episcopul greco-catolic orădean, Virgil Bercea”, „Florica Cherecheș (fost viceprimar, actualmente deputat de Oradea)”

Ar fi cazul ca jurnaliștii bihoreni să se informeze ÎNAINTE de un astfel de eveniment, pentru a nu repeta aceleași clișee.

Sau: Să nu privească evenimentul prin perspectiva lor, ci să se adapteze pe ei înșiși la anvergura evenimentului.

Păi nu ÎN PREMIERĂ au fost reprezentanții cultelor pe aceeași scenă?

Păi nu scrie chiar Andrei Șandor: „O mobilizare exemplară a cetățenilor din Oradea, indiferent de confesiune și opțiune politică..”?

(Sigur, nu a fost o mobilizare EXEMPLARĂ a cetățenilor din Oradea, dar asta e altă discuție.)

De ce pune atunci accent pe figurile din spectrul politic? De ce se referă la „prezențele notabile din partea unor oficialități” în termeni de „Se vede că suntem în an electoral!”

Păi anul trecut, în martie, tot la „prezențele notabile” s-a referit și NU ERA AN ELECTORAL!…

Nu a fost o adunare în spiritul OMENIEI? De ce sînt reduse figurile politice la aspectul electoral? Nu sînt tot oameni, capabili de OMENIE?

Ce e atît de neobişnuit / suspect că figuri publice, care reprezintă segmente sociale, participă la un miting de SOLIDARITATE?

Ar trebui și Andrei Șandor să dea dovadă de OMENIE și să scrie articole mai convingătoare.

Articolele ample din Crișana și eBihoreanul măcar prezintă cîte ceva din mesajele episcopilor și pastorilor.

Nu și articolul lui Andrei Șandor.

Nici nu era de dorit să repete stilul celorlalți.

Dar mențiunea „jucăușă” că prefectul s-a întîlnit în piață cu co-președintele ALDE Oradea nu îşi are rostul în contextul unui eveniment ocazionat de „drama îndepărtării de propriii copii”.

5.

În al doilea articol, Andrei Șandor scrie, cu o falcă în cer și una pe pămînt:

„Țara în care mult preocupatele culte și mult interesații demnitari ignoră cazuri de maltratare a copiilor, în care nu sunt soluții pentru oferirea de condiții decente de viață celor cu care destinul nu a fost foarte darnic. Foarte iubitoarea țară în care mai sunt frați care poartă cu schimbul haine și pantofi sau în care sunt familii în care se mânâncă tot cu schimbul pentru că părinții (oricât de mult s-ar chinui) nu reușesc să asigure nici măcar cele minime de-ale gurii. Aceste cazuri nu le vedem. Pentru aceste cazuri nu ies în stradă nici liderii penticostali, nici fruntașii baptiști și, desigur, nici preasfinții (sau preafericiții) ortodocșii!”

Omul pare a fi dezorientat rău de tot.

În primul rînd, confundă rolul Bisericii în societate cu rolul Statului.

Din exasperare, cum fac mulți cetățeni români?

Dacă vrem să schimbăm ceva în România, atunci trebuie să ne exercităm CETĂȚENIA.

În al doilea rînd, Andrei Șandor exagerează cînd zice: „Aceste cazuri nu le vedem.”, referindu-se la penticostali, baptiști, ortodocși.

Sînt suficiente exemple de acțiuni de caritate susținute pe care le practică TOATE cultele creștine din România.

Că așa, deodată, s-a trezit „editorialistul” din jurnalistul Andrei Șandor, e cu totul altă mîncare de pește.

Să facă bine să se informeze ÎNAINTE să-și dea drumul la gură și să nu mai exagereze!

Cel mai la îndemînă exemplu pe care îl am este Viorel Paşca, unul dintre oamenii care mişcă ţara.

Şi din ce confesiune face parte? Din Mișcarea penticostală. 🙂

6.

Zice Andrei Șandor: „Sunt convins că lucrurile vor fi tranșate în Justiție.”

În aceeaşi frază a zis o mare prostie și un mare adevăr. 🙂

Modul în care jurnalistul folosește IDEEA de Justiție o reduce la un fel administrație a legilor, cu mult sub ideea de DREPTATE.

Ceea ce n-a înțeles, deși poate a intuit, este că oamenii s-au adunat în atîtea orașe din România și din multe orașe din lume pentru că le este sete de DREPTATE și sînt scîrbiți de Justiția care a luat, abuziv, locul DREPTĂȚII.

Cineva scria zilele trecute:

„Cazul Bodnariu ne oferă nouă, românilor, un excepțional prilej de a exersa virtuți pentru care nu am dovedit, de-a lungul timpului, prea mari înclinații: solidaritate, spirit de luptă, sete de dreptate, perseverență.”

ASTA a ratat jurnalistul Andrei Şandor, cînd a scris articolele din 23 şi 24 ianuarie – excepționalul prilej pe care Cazul Bodnariu l-a oferit cetățenilor români de a-și exercita CETĂȚENIA.

Sînt atîtea situații însă în viață cînd Justiția, într-adevăr, tranșează lucrurile.

Justiția comunistă l-a băgat pe Richard Wurmbrand în închisoare 14 ani și ani grei de temniță au făcut și Nicolae Moldoveanu și Traian Dorz și mulți alții.

Pastorul luteran, cu largă respirație ecumenică, a fost mult îndrăgit de baptiști, penticostali și creștini după Evanghelie.

Poeziile lui Traian Dorz și cîntările lui Nicolae Moldoveanu sînt și în prezent, ca și acum 30 de ani, folosite de baptiști, penticostali și creștini după Evanghelie.

Alt pastor luteran, Dietrich Bonhoeffer, membru al rezistenței germane, a fost spînzurat de Justiția nazistă în 9 aprilie 1945.

Indiferent cum sînt organizate comunitățile umane, există în ființa umană sete după DREPTATE.

Andrei Șandor, prin artificii de jurnalism ieftin, a aruncat în derizoriu chestiuni profunde ale ființei umane.

Tragedia vremurilor pe care le trăim e că sînt mulți ca el, pervertind spațiul public cu dezinformări și lucrul deloc bine făcut.

După care se plîng zdravăn că ALȚII sînt de vină pentru cît de prost merg lucrurile pe meleagurile patriei…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s